Aveti o solutie de supraveghere video si doriti una mai buna? Ce este bine sa alegeti?
In primul rand trebuie identificate directiile in care doriti imbunatatirea solutiei de supraveghere video. In principiu sunt patru directii: una este data de calitatea imaginiilor captate, a doua de distanta in timp in care se pot viziona retroactiv inregistrarile, de modalitatea de acces la acestea si de securitatea lor, a treia este legata de protectia componentelor sistemului impotriva actelor de vandalism si intemperiilor vremii iar a patra de interactiunea cu sistemele externe.


1. Imbunatatirea calitatii imaginilor inregistrate

Calitatea imaginilor inregsitrate poate suferi din mai multe cauze. Posibile cauze pot fi legate de camerele de luat vederi, unitatea DVR/NVR sau chiar de cabluri.

Calitatea imaginii captate de camera de luat vederi este data de obiectivul foto, de senzorul de imagine al acesteia si, in cazul camerelor digitale, de circuitele de procesare a imaginii impreuna cu software-ul folosit. Obiectivul foto este un dispozitiv optic (sistem de lentile) prin care lumina este directionata in interiorulul camerei spre senzorul de imagine unde este transformata in semnal electric.

Atunci cand se achizitioneaza o camera de supraveghere video trebuie analizate caracteristicile tehnice ale acesteia pentru ca aceasta sa satisfaca nevoia pentru care este cumparata, motiv pentru care este necesara cunoasterea acestor doua componente principale si a caracteristicilor lor. In continuare sunt prezentate principalele tipuri de senzori de imagine de pe piata end user alaturi de carateristici ale lor precum dimensiunea, sensibilitea la lumina, zgomotul, rezolutia, intervalul dinamic, cromatica, rata de cadre in unitatea de timp, urmata o prezentare a principalelor caracteristici ale obiectivelor foto precum distanta focala, indicele de diafragma, etc. si modul in care toate acestea influenteaza calitatea materialului inregistrat.

Cei mai utilizati senzori de imagine sunt CCD(Charged Coupled Device) si CMOS(Complementare Metal Oxide Semiconductor). Sezorul CCD are ca principale avantaje o conversie mai eficienta a luminii in semnal electric atat la nivel de detaliu cat si la nivel cromatic si mai putin zgomot in imaginea rezultata la valori ISO mici. Dezavantajele sunt pretul este mai mare comparativ cu cel CMOS si sensibilitatea ISO limitata (de obicei la 800, pentru valori mai mari aparand zgomot. Desigur zgomotul poate fi eliminat atat software cat si hardware (circuite de filtrare a zgomotului) insa pretul platit este pierderea de informatie utila.

O alta caracteristica care determina calitatea semnalului video este marimea senzorului de imagine. Formatele uzuale sunt urmatoarele: 1", 2/3", 1/3", 1/4". Pentru o calitate cat mai buna a materialului video este de dorit sa se utilizeze camere cu senzor de imagine cat mai mare deoarece permit o rezolutie mai mare, un zgomot mai mic si performante superioare in conditii de lumina redusa. Dezavantajul major al acestora este pretul mai mare comparativ cu senzorii de dimensiuni mai mici.

Senzorii mari au fotosituri mai mari fapt care le permit un interval dinamic mai mare, imaginile rezultante fiind mai calitative. Intervalul dinamic (Dynamic Range) denumit si contrast reprezinta raportul dintre cea mai mare si cea mai mica valoare perceptibila sau masurabila a luminii. O scena are un anume interval dinamic, zonele stralucitoare reflectand un numar mai mare de fotoni decat cele intunecoase. Un obiectiv de buna calitate asigura pastrarea aproape intacta a intervalului dinamic din scena reala. Intervalul dinamic poate fi afectat de aberatiile optice ce contamineaza zonele intunecoase cu fotoni aberant refractati din zonele luminoase dar si de marimea si calitatea fotositurilor. Fotositurile de dimensiuni mici, precum cei prezenti in senzorii de dimensiune mica, acumuleaza o cantitate de electroni mult mai mica decat cei de dimensiuni mari lucru care conduce si la saturatia mai rapida a acestora. Electronii generati in exces afecteaza fotositurile invecinate producand in imagine puncte stralucitoare care nu se regasesc in scena reala, fenomen cunoscut in literatura de specialitate sub numele de "blooming".

Nivelul de sensibilitate la lumina (ISO) a camerelor de supraveghere video reprezinta capabilitatea acestora de a inregistra in conditii de lumina scazuta si se exprima in lux sau lumen. Inregistrarea in conditii de lumina slaba este cu atat mai buna cu cat o camera are nivelul de sensibilitate mai mare. Pentru a compensa lipsa luminii unii producatori au prevazut camerele video cu iluminator in infrarosu (IR). O astfel de camera are un senzor sensibil la lumina infrarosu nu numai la lumina solara. Insa exista si anumite inconveniente ale acestei solutii cum ar fi faptul ca este scazuta foarte mult calitatea inregistrarii in conditii de ceata sau fum, deasemenea apar probleme si in cazul in care pe directia de filmare sunt obiecte care reflecta lumina. O alta problema ar fi ca atrage insecte pe timp de noapte. Deasemenea, este important de mentionat faptul ca imaginile captate pe timp de noapte folosind aceasta tehnologie sunt imagini alb negru. Pe timp de zi camerele filmeaza color iar in momentul in care cantitatea de lumina solara scade sub o anumita limita, camera trece automat in mod infrarosu. Datorita faptului ca radiatiile infrarosu din atmosfera sunt insuficiente camerele prevazute cu aceasta tehnologie au incorporat un iluminator special conceput sa emita lumina infrarosu in zona supravegheata pentru a obtine imagini luminoase.

Conform celor precizate mai sus se poate concluziona ca daca monitorizarea se face in zone cu o lumina slaba sunt recomandate camere cu sensibilitate mare lumina. Evident ca exista o limita sub care nici senzorii performanti nu pot produce imagini luminoase motiv pentru care va trebui sa se opteze pentru camere prevazute cu tehnologie IR. Pentru a va face o idee despre conditiile de iluminare in care o camera cu o anumita sensibilitate la lumina poate sa inregistreze in mod normal (non IR) este important de stiut faptul ca intensitatea lunimoasa produsa de luna plina este de aproximativ 0,1 lux, iar la lumina zilei avem aproximativ 10.000 de lux.

Raportul semnal-zgomot (in engleza Signal Noise Raport - SNR) reprezinta capabilitatea camerei de supraveghere de a compensa influenta perturbatoare a zgomotului. Zgomotul este datorat pe de o parte radiatiilor din atmosfera iar pe de alta parte emisiei de curent electric in fotositurile invecinate si este cuantificat drept raportul dintre informatia utila si zgomot. Cu cat acesta este mai mare cu atat calitatea materialului inregistrat este una mai ridicata.

O alta caracteristica importanta a senzorului de imagine este rezolutia ce exprima capactatea de a reda detaliile zonei in care are loc inregistrarea. Senzorii de imagine sunt o matrice de fotosituri, numarul acestora determinind rezolutia. Fiecare fotosit poate inregistra informatie despre zona inregistrata, motiv pentru care numarul lor influenteaza gradul de detaliu al scenei inregistrate. In cazul camerelor analogice, rezolutia se masoara uzual in termen de linii TV orizontale, iar in cazul celor digitale in megapixeli. Standardul de imagine analogica folosit in industria de supraveghere video europeana este 4:3(H:V) ceea ce reprezinta raportul dintre liniile orizontale si cele verticale, insa au aparut pe piata tehnologii care permit inregistrarea in format 16:9, cum ar fi de exemplu AHD sau HD-CVI. In cazul camerelor IP inregistrarile se fac in general in format 16:9 iar rezolutia reprezinta raportul dintre numarul de pixeli ai unei linii si cel al unei coloane. O rezolutie de un Megapixel (1 MP) reprezinta 1 milion de pixeli rezultati ca urmare a produsului dintre numarul de pixeli ai unei linii si cel al unei coloane. Astfel, de exemplu o imagine care are 1920 pixeli pe linie si 1080 pixeli pe coloana are un total de 2.073.600 pixeli adica 2 megapixeli (MP).
Este important de precizat faptul ca zgomotul introdus de senzorul de imagine este direct proportional cu marimea fotositului, datorita interferentelor ce apar, motiv pentru care se poate concluziona faptul ca exista un compromis intre gradul de detaliu si zgomot pe care producatorii camerelor de supraveghere video il fac. In cazul in care un utilizator doreste sa instaleze o camera video intr-o zona bine luminata, cum este de exemplu interiorul unei cladiri, va opta pentru un senzor cu o rezolutie superioara, in caz contrar va trebui sa renunte la detaliu in favoarea absentei zgomotului care este direct proportionala cu iluminarea zonei in care se realizeaza inregistrarea.

Numarul de cadre in unitatea de timp exprima cursivitatea unei inregistrari. Lipsa cursivitatii determina pierderi de informatie care in anumite aplicatii cum ar fi recunoasterea numerelor de inmatriculare a masinilor este inacceptabila. Chiar si in cazul utilizarii casnice, un material video sacadat poate fi deranjant. Numarul de cadre pe secunda este dat de calitatea senzorului si a procesatorului de imagine si este precizat in documentatia tehnica camerelor de supraveghere folosind acronimul FPS de la Frame per Second, traducerea in engleza a termenului.

Distanta focala este lungimea dintre centrul optic al obiectivului si planul senzorului si este exprimata in cadrul cartii tehnice a camerei video in milimetri. Centrul optic, denumit si punct focal, este punctul de pe axa lentilelor unde se focalizeaza (converg) razele luminoase. Cu cat distanta focala este mai mare cu atat campul de vizualizare (in engleza "field of view") devine mai ingust. Camerele care au obiective cu o distanta focala mica cuprind o arie mare atat in plan orizontal cat si in plan vertical, motiv pentru care obiectele filmate apar departate si de dimensiuni mici. Cu cat distanta focala creste cu atat unghiul de vizualizare va fi mai ingust si doar o mica parte din zona aflata in fata camerei va fi cuprinsa in imaginile inregistrate. In schimb obiectele vor parea mai apropiate, de dimensiuni mai mari, modul fiind denumit "zoomed-in". In concluzie, distanta focala a se alege in functie de amplasarea camerei in raport cu zona de interes din cadrul campului vizual. Pe piata exista si camere cu distanta focala fixa dar si cu distanta focala variabila, asa numitele camere varifocale. Este important de precizat faptul ca si marimea senzorului contribuie alaturi de distanta focala a obiectivului la marimea campului de vizualizare.

O alta caracteristica importanta a obiectivelor camerelor de supraveghere este indicele de diafragma care reprezinta raportul dintre distanta focala si diametrul irisului. Irisul, denumit si diafragma sau apertura, regleaza debitului fluxului luminos care ajunge la senzorul de imagine. O deschidere mai mare a diafragmei permite inregistrari in conditii de lumina redusa. Deschiderea diafragmei se masoara in f-stopuri, iar f/1,8 indica o deschidere mai mare a diafragmei decat f/36 de exemplu. In cazul obiectivelor la care indicele de diafragma este variabil sunt specificate valorile minime si maxime ale acestuia.

Calitatea lentilelor si, in cazul camerelor digitale, a circuitelor electronice pentru citirea si prelucrarea semnalului sunt deasemenea factori determinanti in calitatea materialului video rezultat. Nu ar trebui uitat nici software-ul rulat de procesorul de imagine. Din rationamente de costuri, se aleg sisteme optice mai putin calitative si o procesare buna, rezultatul fiind acceptabil pentru obtinerea calitatii propuse. Este important de mentionat faptul ca prelucrarea imaginilor poate crea un rezultat spectaculos din punct de vedere estetic insa imaginile rezultate nu redau fidel naturalul. In cazul sistemelor de supraveghere analog, prelucrarea imaginii este facuta de unitatea DVR.

In cazul camerelor care nu sunt fixe sau in cazul celor instalate in zone cu vant puternic sau in zone cu trafic intens care creeaza vibratii puternice, o caracteristica importanta ce trebuie luata in considerare este aceea de stabilizare a imaginii. Stabilizarea inlatura efectele negative asupra inregistrarilor video date de miscarea brusc si frecventa a camerelor de supraveghere din timpul inregistrarii. Exista doua metode de stabilizare a imaginii: stabilizarea optica realizata de obiectivul foto si stabilizarea electronica realizata de procesorul de imagine. Stabilizarea optica se realizeaza prin instalarea unui sistem giroscopic in interiorul camerei in scopul obtinerii unor miscari mai line prin deplasarea unui grup de lentile in functie de miscarile detectate. Exista si posibilitatea stabilizarii optice prin stabilizarea intregii camere insa pe piata end user aceste modele sunt foarte rare. Stabilizarea electronica/software alinieaza fiecare cadru in parte pentru a produce o imagine finita clara. Avantajul acestei metode este costul redus printre dezavantaje numarand-se pierderea de informatie utila si in general a calitatii imaginii.

Pentru a obtine imagini de o calitate cat mai buna, producatorii de camere video de supraveghere au introdus diverse tehnologii, cele mai populare dintre acestea fiind prezentate in cele ce urmeaza. Este important de retinut faptul ca prezenta unei anumite tehnologii in lista specificatiilor tehnice ale unei camere nu ofera niciun fel de indiciu cu privire la nivelul de capabilitate al acesteia de a imbunatati imaginea in termenii tehnologiei respective. Cu alte cuvinte intre doua camere identice atat ca si caracteristici cat si ca tehnologii pot exista diferente uneori semnificative de calitate. In cazul unui upgrade al camerelor video de supraveghere, este indicat ca acestor caracteristici sa li se acorde atentia cuvenita deoarece pot aduce imbunatatiri majore a materialului inregistrat.

AI (Auto-Iris) este o tehnologie care permite camerei sa controleze irisul(diafragma) lentilei pentru o mai buna functionare in conditii schimbatoare de lumina.


AES (Automatic Electronic Shutter - declansator electronic automat) este o tehnologie ce regleaza sensibilitatea la lumina crescand sau scazand viteza cu care imaginile sunt captate. Este important de precizat faptul ca scaderea vitezei la care imaginile sunt captate inseamna si un numar de cadre in unitatea de timp mai mic. AES este alternativa mai ieftina a Auto-Iris-ului.
AGC (Automatic Gain Control - controlul automat al incarcarii cu lumina) este o tehnologie ce controleaza, prin modificarea ISO, luminozitatea imaginilor amplificand-o in cazul celor surprinse in conditii de lumina scazuta respectiv diminund luminozitatea in cazul imaginilor surprinse in cadre mai luminoase. Este important de precizat faptul ca odata cu amplificarea luminozitatii unei imagini este amplificat si zgomotul.


SNR (Signal Noise Reduction - reducerea zgomotului din semnal) este o tehnologie ce permite reducerea zgomotului din cadrul semnlului video. Zgomotul care poate aparea intr-o imagine are cauze multiple ce tin atat de senzor cat si de obiectiv si chiar conectori/cabluri. Procesul de reducere a acestuia poate fi unul de natura hardware si/sau software. Zgomotul este prezent sub forma unor zone distincte pe imaginile inregistrate, motiv pentru care este usor detectabil si poate fi indepartat fara mare dificultate. Problema consta in pierderea de informatie, zonele din care se "scoate" zgomotul fiind umplute cu informatie rezultata din medierea informariilor din zonele invecinate. In specificatiile camerelor video de supraveghere este intalnit si termenul DNR (Digital Noise Reduction) care se refera la o tehnologie software de indepartare a zgomotului. Din considerente de marketing, producatorii introduc in lista caracteristicilor referitoare la reducerea zgomotului termeni precum 3D DNR care ar trebui sa asigure cumparatorul ca exista o functie de reducere a zgomotului imaginilor in miscare nu doar a imaginilor statice cum ar fi cazul camerelor 2D DNR.


HLC (HeadLight Compensation - compensarea luminii) este o tehnologie prin care partile mai luminoase ale scenei nu sunt captate, permitand astfel o vizualizare mai buna a elementelor invecinate din cadrul scenei. Sensibilitatea poate fi setata conform preferintelor administratorului sistemului de supraveghere video.


BLC (BackLight Compensation - compensarea luminii din spate) este o tehnologie utila in cazul in care in spatele zonei de interes in cadrul scenei de supraveghere se afla o puternica sursa de lumina. Prin controlul expunerii intregii imagini se obtine o vizualizare mai buna a zonei de interes care fara utilizarea tehnologiei BLC ar fi fost mai intunecata.


WDR(Wide Dynamic Range) este o tehnologie relativ noua a camerelor de supraveghere video cu ajutorul careia problemele cauzate de zonele intunecoase sau excesiv luminate dintr-o scena sunt indepartate pentru a crea o imagine clara. Este o tehnologie superioara tehnologiilor AES sau BLC prin faptul ca sunt identificate zonele cu probleme din imagine si se capteaza in mod repetat, cu timpi de expunere diferiti, imagini care apoi vor forma imaginea finala de o claritate net superioara.


NV (Night Vision) este tehnologia care foloseste un senzor de imagine sensibil la lumina in spectru infrarosu. Este posibila astfel inregistrarea in conditii de lumina solara slaba. Camerele care beneficiaza de aceasta tehnologie sunt prevazute cu iluminatoare in infrarosu pentru a mari cantitatea de radiatie infrarosu si a permite imagini cat mai clare.


AT PTZ (Auto Tracking - urmarire automata cu modificarea pozitiei si distantei focale) este o tehnologie ce permite "urmarirea" unui subiect in cadru. Este folosita de obicei in incaperile unde nu ar trebui sa existe miscare fiind capabila sa detecteze prin comparerea cadrelor ce formeaza inregistrarea modificari importante ce apar in scena supravegheata. Camera isi modifica pozitia si distanta focala in mod automat pentru a surprinde cele mai clare imagini ale subiectului dinamic. Tehnologia are limitarile ai in sensul ca numai un singur obiect poate fi urmarit la un moment dat.

In concluzie, producatorii de camere video de supraveghere fac eforturi deosebite pentru a se adapta unei piete din ce in ce mai exigente unde concurenta a devenit una acerba. Din pacate, asa cum s-a precizat anterior, prezenta unei tehnologii in lista specificatiilor tehnice nu ofera decat informatii orientative referitoare la calitatea camerei video respective, motiv pentru care este indicata consultarea unui specialist in domeniu.

Calitatea imaginilor inregistrate poate fi afectata si de alegerea unui tip de cablu pe care nu se poate transporta semnal video de calitatea dorita, de dimensionarea necorespunzatoare a cablurilor, de conectorii folositi sau factori de tin de unitatea DVR/NVR cum ar fi rezolutia maxima de inregistrare, numarul maxim de cadre pe secunda sau, numai in cazul unitatilor DVR, compresia cu care se inregistreaza pentru ca asa cum s-a precizat anterior, in cazul sistemelor bazate pe NVR, codarea este realizata de camerele video. Pentru a profita la maxim de calitatea imaginii oferite de camerele video de supraveghere rezolutia si numarul de cadre pe secunda ale inregistrarilor efectuare pe suportul de stocare trebuie sa fie cel putin egale cu cele ale semnalului video receptionat. Deasemenea anumiti algoritmi de compresie afecteaza calitatea imaginii prin pierderea de informatie, motiv pentru care algoritmi mai putini eficienti din punct de vedere al compresiei pot preferati in detrimentul celor care efectueaza o compresie mai performanta datorita calitatii mai mari a materialului inregistrat. Echipa noastra recomanda camere IP/DVR-uri prevazute cu o codare H.264, care se remarca printr-o rata de compresie ridicata fara a compromite calitatea imaginii. Astfel dimensiunea unui fisier poate fi redusa cu mai mult de 80% in comparatie cu formatul Motion JPEG si cu 50% mai mult decat cu standardul MPEG-4.

Unitatea DVR/NVR standalone poate fi inlocuita de un PC dotat cu software specializat. In cazul camerelor analog este necasara montarea unei placi de captura video care sa codeze semnalul analog receptionat. Aceasta varianta poate fi preferata solutiei standalone din ratiuni de cost in cazul in care exista un PC care functioneaza neintrerupt dar mai ales multitudinii de solutii pe care un PC le permite atat la nivel de software cat si la nivel de interfatare cu alte componente externe cum ar fi sistemele de alarma, de comanda, etc.

Producatorii de unitati DVR/NVR au introdus o serie de aplicatii software pentru a facilita aplicabilitatea acestora. Cele mai importante dintre acestea sunt prezentate in cele ce urmeaza.
Motion Detection (detectarea miscarii) este o tehnologie care este folosita pentru a depista miscarea intr-o zona presetata a scenei supravegheate si a genera o alarma. Reglarea sensibilitatii miscarii si alegerea zonei supravegheate sunt principalii parametrii ai acestei tehnologii.
Privacy Masking Zone (mascarea unei zone de intimitate) este o tehnologie ce permite mascarea (inlaturarea) unei zone considerata de incredere/privata din scena inregistrata.
Exista si tehnologii specializate pe o anumita sarcina de supraveghere cum ar fi detectarea fetei, a numerelor de inmatriculare, etc.


2. Marirea duratei maxime a inregistrarilor, imbunatatirea modalitatii de acces la inregistrari si a securitatii acestora

Inevitabil, la un moment dat, spatiul de stocare utilizat de unitatea DVR/NVR se va umple iar noile inregistrari vor lua locul celor vechi. Daca se doreste marirea acestui interval de timp sunt disponibile doua solutii. Prima este inregistrarea la o calitate mai slaba, fapt ce permite o durata de mai lunga a materialului video stocat iar a doua este marirea capacitatii de stocare.

In ceea ce priveste imbunatatirea modalitatii de acces trebuie precizat ca fiecare producator al unitatii DVR/NVR in parte stabileste modul in care este accesibil materialul video inregistrat. Toti producatorii ofera acces cel putin printr-o interfata grafica proprie unitatii DVR/NVR care poate fi utilizata pentru configura sistemul si pentru a viziona materialul inregistrat. Aceasta este accesibila prin intermediul unei interfete video (HDMI, DVI, VGA) si a unei interfete seriale COM utilizata pentru interactiunea cu unitatea DVR/NVR cu ajutorul mouse-ului sau a tastaturii.

Sunt situatii in care modul de interactiune cu beneficiarul sistemului de supraveghere descris mai sus este insuficient. De exemplu, daca dorim sa monitorizam casa de vacanta ori propria locuinta in perioadele in care suntem in concediu sau pur si simplu atunci cand suntem plecati la serviciu este necesar accesul de la distanta. Pentru a putea accesa sistemul de supraveghere este necesar ca acesta sa fie conectat la internet. Cu exceptia sistemelor vechi, toate unitatile DVR/NVR au un port Ethernet si eventual unul wireless prin care pot fi accesate de la distanta. Atunci cand se achizitioneaza un astfel de echipament trebuie avut grija deoarece unele necesita un IP fix dar nu toti furnizorii de internet ofera persoanelor fizice aceasta facilitate iar cei care o fac solicita o taxa lunara suplimentara. Din fericire, producatorii de unitati centrale DVR/NVR au gasit o solutie, identificarea facandu-se prin intermediul unui indicator unic, asemenea host name-urilor. Ele transmit periodic catre un server acest indicator impreuna cu IP-ul dinamic primit de la furnizorul de servicii internet. Cand se doreste conectarea de la distanta, se face o cerere catre server cu identificatorul respectiv iar serverul returneaza adresa IP dinamica facand posibila astfel conectarea la sistemul de supreaveghere din orice locatie cu acces la internet. Conectarea se poate face prin intermediul unui browser sau a unor aplicatii PC, MAC sau mobile (telefoane, tablete) in functie de software-ul ce ruleaza pe unitatea DVR/NVR. In ultima vreme au aparut pe piata DVR-uri/NVR-uri care ruleaza ca sistem de operare Linux, motiv pentru care sunt extrem de flexibile din punct de vedere al optiunilor la nivel software.

Relativ la imbunatatirea securitatii inregistrarilor exista doua directii: accesarea neautorizata si pierderea materialului video inregistrat. Accesarea neautorizata poate fi facuta de la distanta sau local. In general toate unitatile centrale DVR/NVR necesita introducerea unei parole in cazul in care se doreste accesarea materialului inregistrat, insa nu de putine ori aceasta metoda de protectie s-a dovedit a fi insuficienta. In cazul in care persoana neautorizata are acces fizic la unitatea DVR/NVR singura modalitate de protectie este criptarea datelor stocate pe hard disk. Criptarea consta in transformarea cu ajutorul unui algoritm matematic si a unei chei de criptare a informatiei care se doreste a deveni ilizibila persoanelor neautorizate. Oricine doreste sa aiba acces la materialul video inregistrat va trebui sa cunoasca cheia de criptare. In cadrul pietei end-user nu exista o preocupare pentru protejarea datelor prin criptare, motiv pentru care echipamentele care sunt prevazute cu o astfel de tehnologie pot fi intalnite numai in segmentul business. In cazul incercarii unei accesari neautorizate de la distanta metodele de protectie sunt multiple si tin in general de domeniul telecom nefacand subiectul articolului de fata.
Pentru a evita pierderea materialului video inregistrat solutia este incarcarea in timp real a acestuia pe servere dedicate. Ca si recomandare, in cadrul unitatilor DVR/NVR este indicata utilizarea unui hard disk dedicat serverelor deoarece acesta are o durata medie de utilizare net superioara celor care se regasesc pe PC. Singurul inconvenient ar fi pretul aproape dublu insa investitia se va amortiza in timp.


3. Imbunatatirea protectiei antivandalism si impotriva intemperiilor vremii

Exista camere special construite pentru a fi montate in locuri cu potential crescut de vandalism cum deasemenea exista si camere care rezista in conditii meteo extreme. Alegere acestora se va face un functie de necesitatile fiecarui client. Cablurile sunt un punct slab in ceea ce priveste siguranta antivandalism a sistemelor de supraveghere motiv pentru care este recomandat sa nu fie expuse.


4. Imbunatatirea capabilitatilor de comunicare cu sisteme externe

Odata cu dezvoltarea solutiilor de monitorizare a proprietatii, sistemele de supraveghere video au devenit din simple sisteme care permiteau inregistrarea video la sisteme complexe care comunica cu alte sisteme pentru a asigura o monitorizare cat mai eficienta la un cost cat mai redus. Unitatea DVR/NVR poate comunica in sens bidirectional prin intermediul unei intrari/iesiri AUX cu diverse sisteme ce participa in procesul de monitorizare incepand cu simple sirene de avertizare sonora pana la sisteme complexe de alarma antiefractie care blocheaza intrari, alerteaza echipajele de interventie, etc. sau efectiv trimit o alarma de efractie care ulterior va genera un email sau un SMS. Posibilitatea de interactiune a unui DVR/NVR cu sistemele externe din cadrul sistemului de monitorizare determina practic decizia de alegere a acestuia.


Ca si o concluzie, calitatea obtinuta de sistemul de supraveghere depinde de o multitudine de factori ce pot tine de toate componentele acestuia de la cabluri pana la camerele video ori unitatea centrala DVR/NVR dar si de software-ul instalat. Lipsa de satisfactie a beneficiarului unui astfel de sistem vine de la o asteptare superioara in ceea ce priveste calitatea acestuia. Atunci cand suntem solicitati pentru a imbunatati calitatea sistemului de supraveghere video, primul lucru este sa intrebam clientul ce asteptari are de la acesta, apoi realizam o analiza la fata locului pentru a vedea care sunt metodele prin care putem obtine o calitate care sa il multumeasca. Acest lucru poate presupune orice, incepand de la redimensionarea cablajelor pana la inlocuirea totala a sistemului in cazul in care tehnologia folosita de vechiul sistem nu permite sub nicio forma obtinerea calitatii dorite.